PISANIE:
Doamne, Cela ce sfințești pre ceia ce rîvnesc podoaba Casei Tale și preaslăvesc dumnezeeasca puterea Ta, primește acest sfînt lăcaș, care este întru slava numelui Tău, înălțat și întru cinstirea și prăznuirea sfintei Înălțări a Domnului și a Sfîntului Arhidiacon Ștefan de robul tău STOICA CLUCER. Și s-au săvîrșit în zilele preînălțatului nostru Domn Io, Alexandru Ghica Voievod purtînd cîrma Pravosloviei Prea Sfințitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei Kiriu Kir Grigore - 1768 septembrie 25. Pisț. Radu Logofăr, Ioan Pietrar.
Descrierea bisericii conform articolului de afișat lângă intrarea principală:
„Această biserică deși simplă ca înfățișare, totuși e interesantă ca arhitectură, deoarece a suferit puține transformări, care ar fi schimbat caracterul ei vechi. Încă mai posedă și azi sub diferite straturi de văruieli, resturi din vechile frescuri asemănătoare celor de la biserica Stavropoleos, ce sînt foarte interesante.
Pictura: În interior, peste vechile frescuri s-a făcut pictura ce se vede astăzi în 1886, de pictorul Tache Ionescu, pictură ce a fost curățită de fum în anii 1897, 1907 și 1952. Tot atunci s-au zugrăvit ca ctitori Ștefan Voievod Racoviță, Doamna Teodora și Grigore Mitropolitul; timpul cărora credem că s-a început zidirea bisericii. Frescurile din pridvor au fost scoase la iveală în anul 1922. Pictura din medalioane exterioare s-a făcut peste vechile frescuri, înfățișînd: sibile, filozofi din antichitate, patriarhi, prooroci, apostoli și îngeri. Remarcăm că în București numai această biserică și cea a Sfinților din Calea Moșilor au zugrăvite pe pereții exteriori sibile; iar în țară biserici cu sibile și filosofi sînt: Biserica Mirăuților din Suceava, Biserica din Spineni -01t, Biserica Sf. Nicoale din Iași (vezi B.Cireșanu - Tezaurul Liturgic, tom II-pag.290-Buc.1910), Biserica Voroneț, Vatra Moldoviței și Humorului, Paraclisul Episcopiei Rîmnicul Vîlcea și Biserica din Cîineni-Argeș (vezi Dan Simionescu, Sibile în literatura Romînească, Buc. 1928).
Reparații: Biserica a fost pradă focului din ziua de Paști 1847, cînd au ars 12 biserici și 13 mahalale. (Vezi Memorabilul focului Mare de Anton Pann, Buc.1854). În 1886 i s-a făcut o reparație radicală, adăugîndu-i-se o turlă de lemn deasupra naosului și s-au mărit ferestrele. În 1907 s-a reparat învelitoarea de tablă a bisericii și marchiza de față, tencuindu-se soclul exterior. În 1916 sub supravegherea Com. Mon. Istoirce s-a făcut o reparație generală, dîndu-i-se pe cît posibil înfățișarea de la zidire. Atunci s-a demontat turla adăugată, s-a deschis pridvorul, care era închis cu zid, s-a demontat marchiza din față, s-a învelit cu olane și s-au tencuit în întregime pereții exteriori până la zidărie, făcîndu-i-se și soclul de piatră. În 1909 s-a înlocuit tîmpla de zid cu cea de stejar, iar în 1927 s-au înlocuit coloanele de zid între naos și pronaos, cu cele de piatră.
Dintre ornamentele de piatră ce înfrumusețau această biserică, se mai păstrează numai un ornament floral, încrustat în zidul exterior de la altar și absida din miazănoapte a bisericii. Din sculpturile în lemn se mai păstrează ușile împărătești, ușile laterale ale Sfântului Altar, Jețul Arhieresc și o cruce de pe catapeteasmă, ridicate în 1916 de Comisia Monumentelor Istorice, iar icoanele împărătești de pe catapeteasmă și Sf. Ștefan sînt din veacul XVIII, îmbrăcate în Argint din 1811, zugrăvite de Radu Zugrav.”